miercuri, 27 octombrie 2010

Poem scris cu scarba

Plina de arfe scuip orice am in fata mea si o sa'mi treaca!
o sa treaca in viteza pe autostrada mea toata flegma din mine.
Sunt o disperata, dar o sa'mi treaca!
Din piept mereu va rasari cate o raza pana cand va reusi soarele sa'mi lumineze din nou sufletul.
Dar e negru ...e negru de furtuna si se zguduie bordura sub pasii mei de ratacitoare.
Nu sunt nebuna, nu sunt deprimata sunt doar disperata.
Satula...satula de acelasi pahar de sticla umplut cu minciuni.
E ca frisca vegetala , am pus limba si m-am albit la fata.
Scarba...
e mai mult durere...
nici nu stiu ce e, dar stiu ca e ceva in mine ce'mi sparge cavitatea toracica.
atat stiu...
si vreau sa plang...si nu mai pot pentru ca am devenit prea rece.
cred ca sunt in coma...

4 comentarii:

Preety Pirate spunea...

Nu-ti lasa disperarea sa-ti ucida sufletul !

şerban spunea...

bun bun! bravo. vezi sa nu-ti crape blogu:))

Laura spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Dariana spunea...

Asta m-a mișcat.Nu știu dacă să te felicit sau să-ți spun să renunți la cuvintele astea negre.Ce tot spun?Sunt un fan al versurilor negre.
Felicitări,felicitări,felicitări!
P.S:ce gen de muzică asculți?