vineri, 8 octombrie 2010

Lenea mea esti tu!

Te incalec adesea usor sa nu'ti ating coapsele,
Dar piciorul meu ca de paianjen
Se lipeste ca de miere de trupul tau.
Ca un ciclop imi var gandul intr'o singura directie
Si matur pestii rapitori de pe gleznele tale.
Iti musc degetele sa te aud cum gemi,
Iar vantul te sprijina in a ta durere,
Ca-ti vajaie talpa din radacini si-ncepi sa urli,sa plangi,te cutremuri
Si-ti creste'n palma iarba.
Ma intind ca o felina,iar mana ta mi'o prind de fata
Sa fiu o carte scrisa doar in cuprins,fara prefata,
Palida-n primavara de verdeata ce ti-o smulg acum din maini.
pg de azi : Mi-am legat lenea trupeasca de obisnuinta de a zace peste trupul tau o zi intreaga,
Dupa care sa alerg pe perna ta in speranta ca ma voi trezi.

2 comentarii:

Lavinia spunea...

Interesante versuri, imi plac!

Mara spunea...

Prea sexual contextul.