Cotor de măr

Nu înţeleg de ce adesea din suflet mi se varsă un război de sâmburi uzaţi,
N.am mai mâncat de două zile un măr.
Însă simt încă, alunecându.mi pe gât acreală de măr de toamnă.
Mă mănâncă stomacul, iar dinţii încleştaţi nu pot să.i scot din mine
Am firmituri de pâine ce curg murdărindu.mi picioarele de foamete,
Iar lighioanele târâtoare cară în spate fărâme din mine.
Îmi rod cu bună ştiinţă miezul acrit de prea multă ploaie...de prea multă aşteptare în agonie.
Mă fărâm pănă la structură,până rămân dezbrăcată curgând din mine seminţe...
Şi stau pictată în roşu de un pictor rătăcit, iar pe foaie sunt slabă,sunt ştearsă
Până când el aruncă amărâtul meu de cotor.
N.am mai mâncat de două secunde un măr,
Mărul aruncat de pictor cu un varf de creion.