Ora, graniță surdă

Te urmărește luna în ceașca ta de cafea,
iar fiecare gură luată, te visează noapte.

Se aud,iar, cum ard lumânări, iar clopotele închid cortina
e sinistru și vag cum se sfârșește ploaia pe obrajii tăi,
și tu te bei atât de plin de sine din paharul stropit de amprente.

Ai golit și ceașca, ți-e gol și paharul,
și le-ai lăsat ca amprente pe trupul dezgolit al nopții,
te-ncânți și-i săruți din nou umărul drept, iar tu pleci grăbit spre stânga,
să nu pierzi dimineața ce stă cu mâna dreaptă întinsă spre tine
și îți ticăie în ureche un pas spre ieșire.