marți, 29 iunie 2010

Sunt un semn

Am în stomac o cutie cartonată și seamănă destul de bine cu un semn de circulație.
Îți propun să îl respecți lăsându-mă să mă afișez în fața ta ca o simplă eu,
să port în mâini o veche dorință a ta
și să ți-o pot spune pe a mea...

Nu e după logică, e după aerodinamică.
Treci cu vederea riști să mă pierzi...
pentru că am pășit deja în mașina ta.Pune frână!

P.s.

vineri, 25 iunie 2010

Urletul meu

Simt nevoia să ard un viciu
să strâng de gât parterul și să-mi las etajul să plutească
să fac pereții să pulseze sub bass-ul inimii mele,
iar lustra să cadă pe tavan surzindu-mi amarul.
picioarele mele spânzurându-mi trupul să alerge pe scări în sus,
iar pianul de sub mine să-mi urle rătăcirea.

într-un final să mă afund în tăcere și să plâng de fericire
și pașii să mă cheme lent într-un dans spre regăsire,
parterul fiind deja mort,iar etajul meu spre răsărit.
am sosit...

Liniștea sufletească îmi plânge pieptul...

joi, 24 iunie 2010

Două scaune

Spătar lângă spătar deapănă povești
Nu se văd,abia se ating
Doar o coadă de ochi pierdut
Își aruncă des când vânt...
de gând se apropie și se ating,plutind.
E aer smuls, aer spus,
Iar lemnul le scârție când se leagănă,
Sub greutate se strâmbă și așteaptă
Să se împreuneze prin ei,
Prin oamenii naivi.
Și dacă se văd,se văd doar pentru că ei le întorc
Și dacă se ating, se ating prin capetele lor unite,
Și simt că se iubesc.
Când pe-a lor spătare lunecă două umbre vii
Ele le colorează cu timpul lor prins în lemn uscat,
Pentru că se iubesc că ne unesc,
Se iubesc pentru că le lăsăm greutatea gândurilor noastre,
Doar se iubesc deși uitate și întoarse sprijină dosul unui perete,
De mult uitat și umed.






Asculta mai multe audio Muzica

joi, 3 iunie 2010

Mătase

De-ar fi să zac în cer aș plânge albastru,
Dar m-am hrănit atâta ceas cu verde
și am reflexe vegetative.
Atârn de-o ață încâlcită
și mirosind a alb mă îmbrac în înger.
Am aripi de bumerang
și voi veni mereu de unde am plecat,
unde mi-au plâns ochii purificandu-mă
și au lăsat în urmă o dâră de lăcuste.
Să nu mă uite,
că din ghemotocul meu de vierme
au cusut o cârpă de mătase,
iar din aripile mele scurte
s-au legat atâtea muze mute,
doar sa nu mă mute,
n-are unde,
spirit de bumerang
când visele mereu reapar.