Taci! Că am visat c-am rupt în două o boabă de cafea
Și am deschis o poartă către lume,
O lume amăruie.Dulce-amăruie.
Oamenii aveau în piept cești
Aburi,nori de aburi le umbreau fețele,
Sorbeau liniștiți o gură de apus.
Vrei o ceașcă de cafea?
noroc!!!
marți, 6 iulie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
splendid poemul!
mi-a plăcut foarte mult catrenul doi.
bravo!
dia.
foarte dragute versurile...eu tocmia mi-am savurat cafeaua:)
frumos!
Îţi mulţumesc pentru "urmărire"!
frumoase versurile. un calm amestecat printre boabele şi aburii de cafea.
place...
cu prietenie,
m.f.
Trimiteți un comentariu