Noi, după gratii

Am adormit pe coastele unui călător.
Mirosea a nisip mestecat de tălpi ostenite
și deșertul din el m-a afundat în furtună.
am alunecat prea departe, până să-mi dau seama că zăceam atârnată cu capul în jos de gâtul lui
și el nu spunea nimic...se înmulțea pădure și termina prin a-mi bea apa zâmbetului.
Mă gâdilea în talpă cu un colț de cutie ruptă și-mi spunea ceva articulându-mi glezna.
mă doare.
fără să mai simt ceva m-a legat de el cu două sfori care îi curgeau din priviri și s-a prelins pe mine într-un lichid dulce.
L-am băut și m-am trezit îmbrăcată într-un costum alb-negru.Eram trasată de dungi și alergam pe un câmp întors. Ochi de zebră sub cer înghețat...m-am rătăcit în trecut,iar el,călătorul renăștea în mine și eu rătăceam mai departe...


Don't forget to remember me...