marți, 6 iulie 2010

Cafea

Taci! Că am visat c-am rupt în două o boabă de cafea
Și am deschis o poartă către lume,
O lume amăruie.Dulce-amăruie.

Oamenii aveau în piept cești
Aburi,nori de aburi le umbreau fețele,
Sorbeau liniștiți o gură de apus.

Vrei o ceașcă de cafea?
noroc!!!

4 comentarii:

Diana spunea...

splendid poemul!
mi-a plăcut foarte mult catrenul doi.
bravo!

dia.

Alexandra spunea...

foarte dragute versurile...eu tocmia mi-am savurat cafeaua:)

Purpur de Miozotis spunea...

frumos!

Îţi mulţumesc pentru "urmărire"!

Maria spunea...

frumoase versurile. un calm amestecat printre boabele şi aburii de cafea.
place...

cu prietenie,
m.f.