Palarie rotunjioara,galbena ca o comoara
Sade'n josul soarelui,la'naltimea norului.
Are capetele rupte,muscaturi de inger mute,
Iar in mijloc o sclipire,ce se'aprinde cu mahnire,
C'a papat'o ingerul toata,ca pe'o mare ciocolata
Si'are colturi vinete,urma dintelui de minte.
Ea, de suparare,a fugit sub chip de soare,
Si ca sa nu o prinda,s'a bagat la noapte'n tinda.
Cand e ziua nu apare,ingerul... sa n-o "omoare",
Cand e noapte straluceste,vise dulci,ea,daruieste.
Sa nu fie ciocolata,s'a pictat galbena toata,
Si'i un pic si peruzea,si numita "MANDRA STEA".
Hihi.Noapte buna,clar de luna!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu