Poveste de toamna

Ploua,iar,cu miresme uscate.Vantul se ingalbeneste si nu e prea departe...De'ar fi norii balauri rataciti,ar inghiti pamantul in negura tacuta...insa au preferat doar sa ia captura lumina prefacuta a soarelui inghetat parca de o privire crunta.Cand s'au ratacit frunzele in amurgul globului de foc,au pictat pamantul in cer.Norii, invidiosi, ca nu vor putea inghiti niciodata "amurgul de jos", au scuipat scarbiti de galben,iar amurgul e acum ruginit si miroase a trecut...pustiu...De parca ticalosii nu s'au saturat sa umileasca pamantul ruginit tomnatic,au inceput sa tulbure apele si sa dea frau liber unui rau negru si poluat de fum...de tristete... .meditare...Si oare toamna e amanta indoliata a neputinciosului "cer de sus" rapit de nori sau se simte femeie pura,iubita intr'un mod dur de brute?...Sinteza... acea toamna parca se stinge sub veninul indragostitilor obsedati de trupuri.
E noiembrie ratacit si incet ingheata sub privirile crunte ale hotilor trupesti.E ultima luna de dragoste amara,in care contopirea zilei aurii cu intunericul,acru de dominare,strapunge adanc inima impietrita a unei zeite tradata si ranita ,ruginita in vene de atata iubire pacatoasa.Iar cand va trece, bolnava, cu mintea ratacita prin gura fiecarui nor,isi va simti gura scarbita de atata rautate si injosire si va incepe sa'si planga in pumni tineretea pierduta si viata de "anotimp tarfa"...Sta sa planga...

Feriti'va de un noiembrie plangacios si ascundeti amurgul frunzelor sub umbrele vesele...
" I used to think that love was just a fairy tale,
Until the first hello,until the first smile.
But if I had to do it all again,I wouldn't change a thing,
'Cause this love is everlasting."