Să mă citești

I-am spus: papadia mea...dupa care a urmat un nas stramb si de dupa un zambet au iesit cuvintele : " Adica curu-gainii?!" asta fiind denumirea populara a plantei...
Haha...
L-am numit păpădie pentru că reușește să mă poarte tot mai sus.
...pentru că i se citește în ochi dorința de a evada din -uman-.
...pentru că zâmbetul îi este mereu gingaș.
...iar când se enervează îi sare câte un -puf- din frunte...arr și-și încleștează gura...NU MĂ MUȘCA!!! oricum e mereu prea târziu... se răzbună și râde.
...pentru că promite, doar pentru că promit și eu...și pentru că nu face planuri și le uită...doar urmează cursul și de aceea de fiecare dată se întâmplă ceea ce ne doream, dar nu știam.
...pentru că mă cicălește cu vorbe goale, fiindcă știe că eu nu mușc...
...pentru că e la fel de sensibil ca o păpădie...atingi și totul explodează...într-un descântesc de ploaie...de mine...de zâmbete.niciodata nu știi.
...pentru că e imprevizibil și totuși pentru mine o icoană.
...pentru că o să citească și o să se strâmble plăcut, o să mă muște și apoi o să-mi arate harta unui sărut.