Gara

De la general la foarte normal gara este "casa" trenului.Trenul incarcat mereu cu suflete ,parca diavol, de placere urla cand pleaca"Uuu".Se cutremura de cateva ori pamantul,iar infernul se deschide doar intre cer si o linie dubla brazdata de alte linii parca trepte.

Pasagerul soarbe din priviri timpul prins de mana stanga si cand ticaitul se opreste 12, pupila dilatata ii striga "intarziere".Inghite cu greu ultima durere si inainte de a'si ridica geanta ii prinde fata palida in maini.Dupa ce ii soarbe privirea uda,egoist ii bea lacrimile si'si potoleste setea doar pentru o clipa.Distrus si suparat pe incompententa sa de a'i face trupul sa zambeasca ii musca cu timiditate buza de jos.Ea ii raspunde cu un fior si imbalsamata cu miros amar de dor isi infinge unghiile umede pe obrazul lui patat de lacrimi.Mainile lor se impreuneaza in "Adio" si inainte ca buzelor lor sa mimeze valsul durerii,fiara le taie calea cu disperare.El ridica geanta grea in regrete si dupa ce degetele sale au colorat parul ei in suvite, i'a sarutat fruntea si drept cununa i'a lasat un "bun ramas".S'a tarat fara suflare in sufletul fiarei si printr'un ochi de sticla i'a desenat cu mana regrete si dor.

Ea matura gara cu pasi greoi si la fiecare pas glasul ii murmura un fior.Blestema gara si o vroia doar un popas,nu startul unei calatorii fara intoarcere...Gand si'a intors un pas,fiara a urlat de noapte buna spre ea si s'a pierdut sub cer,fara glas.Fiara il are pe el,ea are gara...