Am cioplit... am cioplit in minte aceleasi solduri ondulate,
ce zaceau pe pat uitate.
din cearsaf ieseau dorinte, ieseau buze sarutate,
cantau degetele pe coastele lui reci, transformandu'i pielea in repertoriu
Am savurat acele clipe, le'am sorbit si am simtit fiecare fericire subtiindu'mi buzele,
dar am uitat sa pastrez macar o picatura...
am uitat, iar el s'a infuriat si mi'a rupt avantul,
mi'a stricat melodia urlandu'mi straduinta...
n'are nevoie de mine...mi se sparge printre degete,nu vrea, iar eu nu pot.
Degetele refuza sa mai cante, refuza sa mai creada...dar ochii vad,
de sub pleoape apare aceleasi coaste reci, pe care sa le mai mangaie macar o singura data.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Destul de frumos ce ai scris.
bine zis.
Trimiteți un comentariu