luni, 30 mai 2011

...

Consideră că nu am nimic de spus

că sunt legată de o ancoră a nimicului,

că ma tulbur și trec valuri, în pași repezi de căprioară.



Azi nu sunt eu,nici ieri nu am fost.

am alergat ca orbul pe alături,

fluturând spre nicăieri bastonul îndrumător.



Nici nu zbor, nici nu ma târâi...

mă vărs șuierând în cascade,

căci viața-mi toată îmi șade doar în brațe.

6 comentarii:

Goda spunea...

Interesanta postare! ...macar aduci odata cu bloguri placerea de a citii ceva frumos.

Laura spunea...

Multumesc frumos!

PortocalaAtomica - FlyingLola spunea...

Superb:::...;)

BloguletulAriei spunea...

foarte frumos blogul.ai putea te rog sa treci si pe la al meu si sa ma ajuti cu sfaturi? numajudeca.blogspot.com

OFFICE LITERATURA spunea...

Special pentru tine!
Noi apariţii editoriale la OFFICE LITERATURA:
Cele mai frumoase poeme de dragoste – “Atunci când vara se reinventa” – autor Cristian Lisandru
Un nou roman pe care-l vei citi cu dintr-o suflare – Romanul care se scria singur” - autor Cristian Lisandru
Pentru tine:
De-ar fi să plouă un mileniu şi mai mult
N-aş mai ieşi din casă şi aş sta să te ascult
Cum taci…
Să simt cum în tăcere mă îmbraci.
Să deseneze ploaia chipul tău pe geam,
Într-un decor lacustru lângă mine să te am,
Să-mi mai reciţi încet dintr-un poet bolnav de ploaie,
Să simt cum intră apa în odaie.
Ascunde telefonul, să nu-l auzim,
Din dulcea beţie-a ploii să nu ne mai trezim,
Să nu aprinzi lumina, pe întuneric ploile-s atât de vii
Şi mumură-mi iubirea aşa cum numai tu ştii…
E-atâta ploaie-n suflet şi atâta ploaie-n gând
Şi parcă lumea-ntreagă s-a oprit plângând,
Dar, vai, doar noi mai râdem, o pereche renăscută-n ploaie
Şi apa intră-ntruna în odaie…
Doresc să-ţi mângâi părul printre picături
Şi peste tot ce-a mai rămas iubire vreau să-mi juri
Şi mai recită-mi, iarăşi, dintr-un poet bolnav de ploaie
Să văd cum intră apa în odaie…
Să ne spălăm păcatele,
Să fim curaţi,
Îndrăgostiţi adevăraţi,
Şi-n lumea asta care râde şi de ploi
Să fim curaţi doar noi…(Ploaia de Cristian Lisandru)

http://officeliteratura.blogspot.com/

Iulian. spunea...

De unde atata inspiratie ?!
Eu nu sunt inspirat decat atunci cand ori ma ndragostesc...ca apoi in scurt timp sa imi treaca si inspiratia o data cu iubirea...
ori cand sunt trist,si fumez o tigara sub cerul liber privind fumul cun se'nalta...ori dupa mult timp noaptea cand stau insomniac cu telefonul in mana si scriu: ba despre draperiile prefereate ale bunicii mele...
ba despre cainele meu care urla la luna si imi aruncam toti papucii in cusca la el ca apoi sa ies descult pe balcon si sa il stropesc cu apa linistindu'l timp de cateva minute...hm...Inspiratia e o chestie pura,scoate tot ce e mai bun din om,sau...poate ce e mai rau..cine stie...inspiratia e leacul degetelor amortite cand dupa ceva timp de scris fara intrerupere ca nu cumva sa o ia la fuga inspiratia zambesti minunantu'te de ce ai scris...asta doar la final...sorbind dintr-o ceasca de cafea..minunandu'te de ce nu ai mai putut pastra si ai crezut ca e de cuviinta de a imparti si cu altcineva.