Consideră că nu am nimic de spus
că sunt legată de o ancoră a nimicului,
că ma tulbur și trec valuri, în pași repezi de căprioară.
Azi nu sunt eu,nici ieri nu am fost.
am alergat ca orbul pe alături,
fluturând spre nicăieri bastonul îndrumător.
Nici nu zbor, nici nu ma târâi...
mă vărs șuierând în cascade,
căci viața-mi toată îmi șade doar în brațe.
luni, 30 mai 2011
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
5 comentarii:
Interesanta postare! ...macar aduci odata cu bloguri placerea de a citii ceva frumos.
Multumesc frumos!
Superb:::...;)
foarte frumos blogul.ai putea te rog sa treci si pe la al meu si sa ma ajuti cu sfaturi? numajudeca.blogspot.com
De unde atata inspiratie ?!
Eu nu sunt inspirat decat atunci cand ori ma ndragostesc...ca apoi in scurt timp sa imi treaca si inspiratia o data cu iubirea...
ori cand sunt trist,si fumez o tigara sub cerul liber privind fumul cun se'nalta...ori dupa mult timp noaptea cand stau insomniac cu telefonul in mana si scriu: ba despre draperiile prefereate ale bunicii mele...
ba despre cainele meu care urla la luna si imi aruncam toti papucii in cusca la el ca apoi sa ies descult pe balcon si sa il stropesc cu apa linistindu'l timp de cateva minute...hm...Inspiratia e o chestie pura,scoate tot ce e mai bun din om,sau...poate ce e mai rau..cine stie...inspiratia e leacul degetelor amortite cand dupa ceva timp de scris fara intrerupere ca nu cumva sa o ia la fuga inspiratia zambesti minunantu'te de ce ai scris...asta doar la final...sorbind dintr-o ceasca de cafea..minunandu'te de ce nu ai mai putut pastra si ai crezut ca e de cuviinta de a imparti si cu altcineva.
Trimiteți un comentariu