mai bine nu

mai bine ma spargi si ma culegi pahar.sa torni putina apa minerala si sa'l agiti, poate mi se sfarama sentimentele si le sorbi cu mai mult entuziasm.vreau doar sa se umfle in tine si sa te zguduie...sa le simti, apoi, cum se sparg in tine. sa le doresti si sa nu le poti avea, sa le simti si sa nu le poti atinge. doar sa'ti chinuie stomacul scrijelindu'i pe pereti numele meu.

noapte

noaptea nu doarme.
nici macar atunci cand sade singura pe o buturuga si e umbrita de atata zi.
nici atunci cand inghite lumina si se plimba cu ea in ceas.
pot sa bata clopote, sa planga cerul cu scantei, s'o prinda soarele in mreje...
noaptea scuipa negru'n paharul plin cu patima al lumii...
si se face ca nu vede ochi plansi, ca nu aude rugaminti,
ea isi asculta doar instinctul si timpul si te pune zambid la zid.
noapte nu te asculta, moate nu aude, e muta,
noaptea te pandeste sub amurg, noaptea nu doarme...
dar nici nu se trezeste...

Ceas

nici macar nu am ganduri,
dar stiu ca sunt prinsa intr'un ceas
calcand timpul in picioare sa adulmec putin trecut.
ma'ntrec cu acele in sens invers
sperand din pumnul strans, sufletul sa nu mi'l vars.
si nu am in piept decat timp,
iar aerul mi'e respirat de nenumarate adunari de cifre...
...
toate trec si eu raman,
pe talpile unui nu stiu care calator...
de dor as incerca sa scad din cifre,
sa imi aduc mereu de tine aminte.

...

Consideră că nu am nimic de spus

că sunt legată de o ancoră a nimicului,

că ma tulbur și trec valuri, în pași repezi de căprioară.



Azi nu sunt eu,nici ieri nu am fost.

am alergat ca orbul pe alături,

fluturând spre nicăieri bastonul îndrumător.



Nici nu zbor, nici nu ma târâi...

mă vărs șuierând în cascade,

căci viața-mi toată îmi șade doar în brațe.

ma caut

de stalp mi'as lipi sufletul-afis,

sa ma recunosti, cand eu nu mai stiu cine sunt

sa ma cauti, cand nu ma gasesc eu

sa ma suni,cand ma pierd in mine

sa ma aplauzi, chiar de eu nu'mi stiu rolul...



si te rog sa ma duci si pe mine sa vad afisul...

poate plec in cautarea mea...

Inotatorul

As bea atata apa, incat sa mi se desprinda trupul,
iar din el sa iasa pesti conici si sa-mi manance gandul.
Sa zbor pe jumatate, intr'un cer
sa vin, sa te caut si sa te cer.
Sa te cern printre degete ca faina,
sa ma imprastii in palma'ti ca lumina,
sa te rog sa nu bei din trupul meu
caci otrava din el se farma...

iar totul se stinge sub mintea mea uda
si vraja incet se destrama.

Pamantul

Tu chiar nu intelegi ca te'alerg printre radacini de copaci?
si e atat de greu pamantul, cand de sub unghii imi zbiara in surdina.
nu e nimic...doar un lac de unghii nou,
care imi inunda pleoapele,
iar sub pupile pluteste barca noastra intrand sub un mal de salcii.

ne plimbam amandoi pe scanduri ca doua pasari inghetate,
dar cand vantul se'nteteste, te vari sub penele'mi...
si'mi observi conturul pielii care usor se despica'n degetele tale moi...
ma lasi sa sfarai in bratele tale, iar tu te joci stingandu'mi inima cu apa rece..
apa rece ce ti se prelinge de pe buzele'ti crapate.

si daca as deschide ochii pe mine ar zace mii de firmituri pamantesti,
noroi proaspat,ca din foc,apa si pamant,
ne'am pus amandoi lacat la maini
si am devenit doua stanci sub salcii...