Tip in zadar cand cerul se crapa in mii de coaste
iar tricoul se umezeste de sange albastru.
Ma simt regina.
Si gust din moartea albastra o viata pierduta in adancuri,
ce coasta la coasta apasate intr-un labirint au format coline.
E prea departe de uman si prea aproape de nebunie ca sa fiu auzita...
ca sa pot plange pe moalele pamantului...
sunt ratacita in spatiu ca un satelit ruginit de neexistenta gravitatiei...
joi, 23 septembrie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
1 comentarii:
foarte tare! ;x
Trimiteți un comentariu