E atâta lumină de când ai răsărit în mine
iar timpul l-ai prins adânc de pleoape,
atâta căldura în pieptu-mi tăcut
iar mintea-mi caută plăpândele tale șoapte.
e veche și totuși nouă în fiecare zi,
adâncă și veșnică după fiecare-ntâlnire...
dintre marioneta din pieptu-mi,
ce se încordează când te simte
și ființa din tine ce-mi dirijează menirea.
acută și tacută ți-e privirea,
acută și tacută îți simt în piept iubirea,
acută și tacută vreau să stau cu tine
vioaie veșnicie, zarvă zace-n tine.
vineri, 21 mai 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu