Convalescență

Cand s-a trezit din vesnica'i betie
a tacut absurd pe iarba cu gust de asfalt.
Nici nu a indraznit sa se ridice
capul curgandu'i in ameteli profunde.
Ar fi vrut sa strige dupa ajutor,
dar limba'i juca nebunia pe ritmuri incalcite.
Jocul geometric al mainilor
l'au inchis adanc in disperare.
Din ochi ii cadea frica'n repezeala
spanzurat in tihna s'a uitat cum suiera de departe...
un gand nebun,strigoi de vant si noapte.
Gandac,soparla de pamant,zace acum suierand ritmat
un cantec de predare.
Dar stie ca predat de nemiscare in plumbul vechi de statuie
va scapa de bucium.
Si'l simte cum transpira'n falci
betiv de gustul vanatului amar,
se'apropie fara mila sa'l guste neincetat,
si'l sperie picioarele sfarmate de paianjen neinfricat.
Cu gandul las,si'a incalcit de gat panza
si'a inceput sa picteze asfaltul intr'o hemoragie
de pacat.Si n'a scapat,ca l'a mancat,sugandu'i lasitatea.