Pamantul

Tu chiar nu intelegi ca te'alerg printre radacini de copaci?
si e atat de greu pamantul, cand de sub unghii imi zbiara in surdina.
nu e nimic...doar un lac de unghii nou,
care imi inunda pleoapele,
iar sub pupile pluteste barca noastra intrand sub un mal de salcii.

ne plimbam amandoi pe scanduri ca doua pasari inghetate,
dar cand vantul se'nteteste, te vari sub penele'mi...
si'mi observi conturul pielii care usor se despica'n degetele tale moi...
ma lasi sa sfarai in bratele tale, iar tu te joci stingandu'mi inima cu apa rece..
apa rece ce ti se prelinge de pe buzele'ti crapate.

si daca as deschide ochii pe mine ar zace mii de firmituri pamantesti,
noroi proaspat,ca din foc,apa si pamant,
ne'am pus amandoi lacat la maini
si am devenit doua stanci sub salcii...