miercuri, 24 noiembrie 2010

Ora, graniță surdă

Te urmărește luna în ceașca ta de cafea,
iar fiecare gură luată, te visează noapte.

Se aud,iar, cum ard lumânări, iar clopotele închid cortina
e sinistru și vag cum se sfârșește ploaia pe obrajii tăi,
și tu te bei atât de plin de sine din paharul stropit de amprente.

Ai golit și ceașca, ți-e gol și paharul,
și le-ai lăsat ca amprente pe trupul dezgolit al nopții,
te-ncânți și-i săruți din nou umărul drept, iar tu pleci grăbit spre stânga,
să nu pierzi dimineața ce stă cu mâna dreaptă întinsă spre tine
și îți ticăie în ureche un pas spre ieșire.

3 comentarii:

D' spunea...

Frumoase cuvinte :):D cred ca ai destula inspiratie si spirit de aranjare fiindca mie imi place cum arata blogul tau pwp

Ulisses José Da Silva spunea...

Mi-a placut poezia ta, goală a paharului şi mă voi întoarce aici de multe ori au o saptamana frumoasa, pupici!

gabiiiii spunea...

Foaaarte draguta ! :)