joi, 3 iunie 2010

Mătase

De-ar fi să zac în cer aș plânge albastru,
Dar m-am hrănit atâta ceas cu verde
și am reflexe vegetative.
Atârn de-o ață încâlcită
și mirosind a alb mă îmbrac în înger.
Am aripi de bumerang
și voi veni mereu de unde am plecat,
unde mi-au plâns ochii purificandu-mă
și au lăsat în urmă o dâră de lăcuste.
Să nu mă uite,
că din ghemotocul meu de vierme
au cusut o cârpă de mătase,
iar din aripile mele scurte
s-au legat atâtea muze mute,
doar sa nu mă mute,
n-are unde,
spirit de bumerang
când visele mereu reapar.

1 comentarii:

Maria Antoanela spunea...

Superb!!! Mi-a placut foarte mult. Felicitari!!